Proiectul se incadrează într-un context caracterizat de o serie de complexități influențate de globalizarea economiei și de schimbările dinamicilor pieței muncii, cu o incidență semnificativă asupra accesului la învățământul superior și a calității serviciilor oferite.

Accesul la formarea de înaltă calitate reprezintă unul dintre pașii cei mai importanți în afirmarea Europei ca societate a cunoașterii, acest pas fiind fundamental în crearea unei generații calificate pentru a pune bazele unei abordări mai coerente cu noile exigențe ale economiei, astfel încât să genereze o creștere sustenabilă conform recomandărilor noii strategii europene „Europa 2020".

În aceste condiții, devine tot mai mare necesitatea recunoașterii calificărilor în afara țării care le acordă, această prestare determinând o creștere a importanței asigurării transfrontaliere a calității învățământului superior românesc. De aceea, asigurarea calității învățământului superior se află în centrul eforturilor de construire a unui Spatiu European al învățământului superior coerent, compatibil și atrăgător, în conformitate cu obiectivele procesului paneuropean de la Bologna, la care a aderat inclusiv România în 2004.

Politicile și strategiile de asigurare a calității în sistemul național de învățământ au ca reper permanent corelarea cu orientările și acțiunile promovate la nivel european și mondial, în consens cu recomandările Asociației Europene pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior – EURASHE, însușite de Conferința de la Bergen din 2005. În cadrul Strategiei de la Lisabona, CE face apel la modernizarea programei, precum și la o gestionare mai bună a învățămânului superior. Cu toate acestea, potrivit „Barometrului Calității – 2010", imaginea de ansamblu a stării calității învățământului superior, avute în vedere finalitățile sistemului, este, în mare parte, a unui sistem centrat pe sine, un sistem ale cărui legături cu mediul economic și social sunt insuficient explorate și analizate, sistem ce urmează o logică proprie, dar care este prea putin implicat în societate și mai degrabă decuplat de aceasta. Conform percepțiilor societății există o tendință de scădere a încrederii în universități, mai ales în ceea ce privește legătura cu piața muncii.

Universitățile românești rezulta preocupate de propria supraviețuire financiară, studenții fiind în cea mai mare masură importanți din punct de vedere cantitativ, ca purtători de resurse financiare (fie că plătesc taxe, fie că beneficiază de burse de la stat). În ceea ce privește conținutul cursurilor, opiniile dominante sunt acelea că se pune prea mare accent pe memorare, iar aplicativitatea practică este neglijată. Confirmat chiar și de „Cartea verde. Spre calitate și leadership în învățământul superior" document elaborat în cadrul proiectului strategic POSDRU „Calitate și leadership pentru Învățământul superior românesc", universitatea românească nu este centrată pe student. În alte cuvinte, sistemul de IS nu raspunde în mod adecvat cerințelor pieței muncii într-o economie globalizată și în continuă schimbare. Sistemul românesc este unul închis, putin atent la nevoile studenților, ca dovadă a acestei lipse de atenție și responsabilitate față de beneficiarii principali fiind indicatorii utilizați în acreditările universităților.

În evaluarea și acreditarea IIS sunt luați în considerare doar indicatorii de intrare și de proces, fără alte tipuri de politici care să vizeze OUTPUT-ul sistemului sub formă de indicatori legați de perfomanțele studenților la iesirea lor din IS. Totodată, sistemul de asigurare a calității a exercitat presiuni în directia omogenizării IS. Prin natura standardelor și indicatorilor de calitate utilizați, dar și mai în general, prin filozofia sa, asigurarea calității a încurajat IIS să se conformeze, atât în privința conținuturilor, cât și cea a proceselor, unor modele sau prototipuri instituționale relativ rigide, ceea ce a dus în ultimii ani, într-o anumită măsură, la inhibarea autonomiei instituționale ale universităților.

În cadrul acestui proiect, propunem îmbunătățirea sistemului de IS, în aliniere cu Legea Educației Naționale (LEN) din 2011, care incurajează promovarea universității centrate pe student, și cu Strategia „Educație și Cercetare pentru Societatea Cunoașterii" 2009-2015, care propune atingerea obiectivului de a centraliza învățământul pe nevoile beneficiarului (studenți, angajatori, comunitate), prin următoarele acțiuni:

  • oferirea de asistență și îndrumare IIS și agențiilor relevante pentru a-și dezvolta propria cultură de asigurare a calității, prin dezvoltarea serviciilor de suport pentru studenți în cadrul departamentelor de orientare și consiliere în carieră;
  • informarea și creșterea așteptărilor IIS, ale studenților, ale angajatorilor și ale altor stakeholderi interesați în legătură cu procesele și rezultatele IS; îmbunătățirea educației oferite studenților din SEIS;
  • asistarea IIS în gestionarea și îmbunătățirea calității ajutându-le astfel să își justifice autonomia instituțională;
  • dezvoltarea unei oferte de formare profesională personalizată (potrivit noii Legi a Educației 2011) pentru persoanele din grupul țintă, mai putin studenții; implicarea studenților în strategiile de asigurare a calității în cadrul instituțiilor de învățământ superior; introducerea unor instrumente TIC de armonizare a ofertei universitare cu necesarul de competențe de pe piața muncii, și stabilirea unor metodologii și instrumente de relevare a nevoilor de pe piața forței de muncă, pentru a putea permite instituțiilor de IS să monitorizeze în mod corect piața muncii pe baza căreia să poată să-și actualizeze propriile oferte universitare;
  • dezvoltarea curriculelor din filiera Turism-Mediu-Cultură potrivit CNCIS, însă cu o abordare internațională integrată, prevăzând chiar și acorduri între universitățile partenere transnaționale și universitățile românești legate de posibilitatea de a dezvolta programe de studii comune (joint degrees);
  • luarea unor măsuri pentru consolidarea relațiilor cu comunitatea de afaceri și dezvoltarea unor metode și tehnici de dezvoltare a spiritului antreprenorial al studenților;
  • promovarea unor rețele și parteneriate strategice pentru dezvoltarea IS (între universități de stat, universități private, organisme din subordinea MEN relevante în asigurarea calității în IS).

Soluționarea problemelor Învățământului Superior din România consta în elaborarea și experiementarea unui model de îmbunătățire a proceselor de revizuire a programelor de licență și masterat din filiera vizată, și totodată de optimizare a sistemului de gestionare a calității în cadrul instituțiilor de învățământ superior. Acest model va fi experimentat în cadrul universităților implicate și, îmbunătățit, va fi recomandată implementarea acestui model la nivel de sistem, ușor de transferat altor domenii de studiu.